Parlamentul a aprobat marti trei masuri pentru ca bancile sa se pregateasca pentru falimente si sa nu se mai bazeze pe contribuabili sa le acopere pierderile. Doua masuri au in vedere restructurarea si falimentarea bancilor cu probleme, iar cea de a treia se asigura ca bancile si nu contribuabilii vor garanta depozitele mai mici de 100 000 euro in caz de faliment. Aceste masuri completeaza sistemul unic de supraveghere bancara, deja existent, contribuind la realizarea uniunii bancare.
Parlamentul a câstigat concesii substantiale din partea ministrilor de finante, mai ales in ceea ce priveste regulile care stabilesc mecanismul unic de decizie bancara si fondul adiacent de 55 miliarde de euro, finantat de banci, raportorul in Parlament fiind Elisa Ferreira (S&D, PT). Aceste reguli reduc semnificativ marja de manevra politica care ar putea altfel bloca actiunile impotriva bancilor si se asigura ca fondul poate fi stabilit repede si utilizat in mod mai echitabil.
In directiva privind redresarea si deciziile bancare, pentru care raportor a fost Gunnar Hökmark (PPE, SE), deputatii au creat un proces foarte strict pentru orice posibila utilizare a banilor publici.
Regulile actualizate privind depozitul de garantie, pentru care raportor a fost Peter Simon (S&D, DE) se vor asigura ca deponentii isi vor primi banii inapoi mult mai repede daca o banca da faliment. Aceste reguli mai cer ca bancile sa puna in schemele de garantie bani numerar mai degraba decât angajamente.
Pentru mai multe detalii privind temele de mai jos, a se vedea si legatura externa catre nota de background (in dreapta).
Bancile sa suporte pierderile si sa plateasca pentru fondurile de urgenta
In cursul crizei economice, multe pierderi ale bancilor au fost transferate catre contribuabili, lasând valoarea bancilor aproape intacta. Instrumentele de “bail-in” incluse in cele doua legi privind rezolvarea problemele bancare inseamna, prin contrast, ca proprietarii bancilor (actionarii) si creditorii (detinatorii primari de titluri de valoare) vor fi cei dintâi care vor absorbi pierderile pe care le-ar putea avea o banca, inainte de a se putea face apel la surse externe de finantare.
Exemple despre cum ar putea functiona acest lucru sunt disponibile in nota de background.
Cele doua legi privind deciziile bancare vor mai cere bancilor sa finanteze fonduri de rezerva pentru a acoperi pierderile ramase dupa utilizarea instrumentelor de “bail-in”. Statele din uniunea bancara (toate statele din zona euro si cele care vor opta sa li se alature) vor imparti un fond comun, finantat de banci, cu rezolutie unica, in valoare de 55 miliarde de euro, ce va fi creat in rastimp de opt ani. Statele din afara uniunii bancare vor fi obligate sa creeze propriul lor fond finantat de banci, in valoare de 1% din valoarea depozitelor acoperite, in rastimp de 10 ani.
Mai putin amestec politic pentru a pastra reduse costurile bancilor falimentare
Deputatii au sustinut ca atunci când o banca are probleme, deciziile privind actiunile de intreprins sa fie luate pe baza unor argumente solide din punct de vedere tehnic. Unele state membre, pe de alta parte, doreau sa confere ministrilor de finante un rol cheie in a decide cum sa abordeze cazuri specifice aflate sub incidenta mecanismului unic de decizie. Compromisul final limiteaza semnificativ influenta acestora din urma si presiunea politica, permitând mai multa echitate, actiuni mai rapide si costuri mai reduse pentru a rezolva problemele bancilor.
Deponentii sunt mai bine protejati
Actualizarea schemei de garantare a depozitelor va obliga statele membre sa creeze propriile lor scheme finantate de banci pentru a rambursa depozitele garantate (maximum 100 000 euro), atunci când o banca aflata in criza nu o poate face ea insasi. Astfel, se asigura faptul ca nu contribuabilii vor fi obligati sa suporte costurile de garantare a unor astfel de depozite.
Deputatii s-au mai asigurat ca deponentii isi vor primi banii inapoi mai repede. Suma totala a depozitului lor de garantie ar trebui sa fie disponibila in maximum sapte zile lucratoare, iar o suma de subzistenta (stabilita de la stat la stat), in maximum cinci zile. Deputatii au mai inserat clauze care includ “balante temporar mari”, in garantie. Daca un cont de depozit are temporar mai mult de 100 000 euro, de exemplu prin vânzarea unei case, intreaga suma sau o parte din aceasta suma mai mare este protejata pentru cel putin trei luni.
sursa: Biroul de informare al Parlamentului European