Conform ultimelor statistici publicate de Comisia Europeana, femeile din Europa lucreaza in continuare 59 de zile „gratis”. Diferentele salariale intre barbati si femei – diferenta medie intre venitul orar al femeilor si al barbatilor la nivelul intregii economii – nu s-au schimbat aproape deloc in ultimii ani, ramanand in continuare la aproximativ 16% (ca si in anul precedent, acestea se afla la 16,4%).
Ziua Europeana a egalitatii salariale este celebrata la 28 februarie, al doilea an consecutiv. Acest eveniment marcheaza, la nivelul Uniunii Europene, acea data din noul an calendaristic de la care femeile vor fi platite in mod real pentru munca depusa, la fel ca si barbatii. Concret, acest lucru inseamna ca femeile lucreaza astazi 59 de zile „gratis”, pana cand ajung la suma pe care o primesc barbatii. Evenimentul marcheaza pentru a patra oara Ziua egalitatii salariale la nivel european, dupa lansarea acesteia de catre Comisia Europeana la data de 5 martie 2011 (a se vedea IP/11/255), in timp ce a doua Zi a egalitatii salariale a avut loc la 2 martie 2012 (a se vedea IP/12/211), iar a treia la 28 februarie 2013 (IP/13/165).
„Ziua europeana a egalitatii salariale ne reaminteste faptul ca femeile se confrunta in continuare cu inegalitati in ceea ce priveste conditiile de remunerare pe piata muncii. In ultimii ani, diferentele salariale au inregistrat diminuari nesemnificative. Mai rau inca, tendinta usor descrescatoare din ultimii ani este in mare parte efectul crizei economice, din cauza careia veniturile barbatilor au scazut, iar veniturile femeilor nu au inregistrat o crestere,” a declarat dna Viviane Reding, vicepresedinte al Comisiei Europene si comisarul UE pentru justitie. „La munca egala, salariu egal reprezinta unul dintre principiile fundamentale ale UE, dar, din pacate, acesta nu este inca o realitate pentru femeile din Europa. Dupa anii in care nu s-a actionat, a venit momentul schimbarii. In prezent, Comisia Europeana elaboreaza o initiativa de natura sa produca schimbarea, astfel incat in viitorul apropiat nu va mai fi necesara o Zi a egalitatii salariale.”
Diferentele salariale intre barbati si femei sunt prezentate ca procentaj din veniturile barbatilor si reprezinta diferenta dintre remunerarile brute orare obtinute de lucratorii de sex feminin si masculin din economia UE. Din ultimele cifre rezulta, in medie, o diferenta salariala intre barbati si femei de 16,4% pe intreg teritoriul Uniunii Europene in 2012. Aceste cifre pun in evidenta o stagnare, dupa o usoara tendinta descrescatoare in ultimii ani, de aproximativ 17% sau mai mare in anii anteriori. Se poate remarca o tendinta descrescatoare continua in tari precum Danemarca, Republica Ceha, Austria, Olanda si Cipru, in timp ce alte tari (Polonia, Lituania) au inversat tendinta lor descrescatoare in 2012. In unele tari, si anume Ungaria, Portugalia, Estonia, Bulgaria, Irlanda si Spania, diferentele salariale intre barbati si femei au crescut in ultimii ani.
Tendinta descrescatoare privind diferentele salariale poate fi explicata cu ajutorul mai multor factori, cum ar fi ponderea crescuta a femeilor cu studii superioare incadrate in munca sau impactul mai mare al recesiunii economice asupra unor sectoare de activitate in care barbatii sunt majoritari, de exemplu in constructii sau in sectoarele tehnologice. Prin urmare, evolutia nu este determinata numai de imbunatatirea conditiilor de salarizare si de munca pentru femei.
Intr-un raport din decembrie 2013 al Comisiei Europene privind punerea in aplicare a principiului egalitatii de sanse si al egalitatii de tratament intre barbati si femei in materie de incadrare in munca si de munca (Directiva 2006/54/CE) se arata ca o serie de factori impiedica aplicarea principiului platii egale. Printre acesti factori se numara lipsa de transparenta a sistemelor de plati, neclaritatea juridica a definitiei privind munca de valoare egala, precum si obstacolele de natura procedurala. Printre aceste obstacole se pot mentiona, de exemplu, lipsa informatiilor privind lucratorii, necesare pentru reusita unei cereri de plata egala sau includerea de informatii cu privire la nivelurile salariale ale diferitelor categorii de lucratori (IP/13/1227). O mai mare transparenta privind salariile ar putea imbunatati situatia victimelor discriminarii salariale, acestea avand sansa de a se putea compara mai usor cu lucratorii de sex opus.
In prezent, Comisia examineaza optiunile de care dispune pentru a actiona la nivel european in scopul de a imbunatati transparenta privind salariile si, in acest mod, sa identifice solutii la diferentele salariale intre barbati si femei, contribuind astfel la promovarea si facilitarea punerii in aplicare efective si eficiente a principiului egalitatii de remunerare.
Egalitatea de gen este unul dintre principiile fondatoare ale Uniunii Europene. Principiul egalitatii de remunerare a fost consacrat in tratate inca din 1957, fiind prevazut si de Directiva 2006/54/CE privind egalitatea de tratament intre barbati si femei in materie de incadrare in munca si de munca.
La data de 9 decembrie 2013, Comisia a adoptat un raport de evaluare a punerii in aplicare efective a dispozitiilor privind egalitatea de remunerare in tarile UE (IP/13/1227). In raport se constata ca, in viitor, dificultatea principala pentru toate statele membre va fi aplicarea corecta si asigurarea respectarii normelor stabilite de Directiva 2006/54/CE.
Pe langa monitorizarea aplicarii corecte a legislatiei UE, Comisia a continuat sa actioneze pe toate planurile pentru identificarea de solutii la diferentele salariale intre barbati si femei, inclusiv prin initiativa Equality Pays Off (egalitatea este rentabila) in perioada 2012 – 2013, care a sprijinit lucratorii in ceea ce priveste problema diferentelor salariale intre barbati si femei, prin organizarea de ateliere si cursuri de formare; prin recomandari anuale specifice fiecarei tari, emise in cadrul semestrului european, atragandu-se atentia statelor membre cu privire la necesitatea de a aborda problema diferentelor salariale intre barbati si femei; Zilele europene ale egalitatii de remunerare; schimbul de cele mai bune practici; precum si finantarea initiativelor statelor membre prin intermediul Fondurilor structurale si prin actiuni ale societatii civile.
Exemplele de bune practici care promoveaza la nivel national egalitatea de remunerare includ:
Parlamentul Belgiei a adoptat in 2012 o lege care obliga intreprinderile sa efectueze din doi in doi ani o analiza comparativa a structurii lor salariale. Belgia a fost, de asemenea, prima tara din UE care a organizat Ziua egalitatii de remunerare (in 2005).
Guvernul Frantei a consolidat sanctiunile existente impuse firmelor care au 50 de lucratori sau mai mult si care nu respecta obligatiile care le revin cu privire la egalitatea de sanse intre femei si barbati. Pentru prima data, ca urmare a decretului din 2012, in aprilie 2013 s-a constatat ca doua firme nu au respectat legislatia privind egalitatea de remunerare.
Legea din Austria privind egalitatea de tratament obliga intreprinderile sa intocmeasca rapoarte privind egalitatea de remunerare. Aceste norme, care au fost introduse treptat, in prezent sunt obligatorii pentru intreprinderile cu peste 250, 500 si 1000 de lucratori. Intreprinderile cu peste 150 de angajati vor trebui sa prezinte rapoarte incepand din 2014.
Rezolutia adoptata de Portugalia la 8 martie 2013 include masuri care vizeaza garantarea si promovarea egalitatii de sanse si de rezultate dintre femei si barbati pe piata muncii, inclusiv eliminarea diferentelor salariale. Aceste masuri includ raportarea diferentelor salariale intre barbati si femei, defalcate pe sectoare economice.
sursa: Reprezentanta Comisiei Europene