Comisia Europeană a prezentat pe 13 decembrie 2017 o revizuire a legislației UE privind coordonarea securității sociale ce face parte din programul de lucru al Comisiei pentru 2016 și se încadrează în eforturile Comisiei de a facilita mobilitatea forței de muncă, de a asigura condiții echitabile pentru cetățenii care se deplasează și pentru contribuabili și de a oferi instrumente mai eficiente de cooperare între autoritățile statelor membre. Propunerea modernizează normele actuale, pentru a garanta că acestea sunt echitabile, clare și mai ușor de aplicat.
Libera circulație a persoanelor nu ar fi posibilă în absența normelor UE privind coordonarea securității sociale. Aceste norme garantează că cetățenii nu își pierd dreptul la protecția socială atunci când se mută într-un alt stat membru. Normele există din 1959 și sunt periodic modernizate, astfel încât să fie adecvate scopului și să corespundă realității sociale și economice din UE.
Comisarul pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale, competențe și mobilitatea forței de muncă, Marianne Thyssen, a declarat: „Avem nevoie de mobilitatea forței de muncă pentru a contribui la restabilirea creșterii economice și a competitivității. Însă mobilitatea trebuie să se bazeze pe norme clare, echitabile și ușor de aplicat. Acesta este scopul propunerii noastre de a actualiza normele UE privind securitatea socială: ea garantează libera circulație și protejează drepturile cetățenilor, consolidând în același timp instrumentele necesare combaterii eventualelor abuzuri”.
Propunerea actualizează normele UE în următoarele patru domenii:
1. Indemnizațiile de șomaj:
- Persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă își vor putea exporta indemnizațiile de șomaj pe o perioadă mai lungă: cel puțin șase luni, spre deosebire de trei luni la momentul actual. Această măsură le va oferi cetățenilor șanse mai bune de a găsi un loc de muncă și va contribui la combaterea șomajului și la diminuarea problemelor legate de necorelarea competențelor la nivelul UE.
- În cazul lucrătorilor transfrontalieri (care locuiesc într-o țară, lucrează într-o altă țară și merg acasă cel puțin o dată pe săptămână), statul membru în care au lucrat în ultimele 12 luni devine responsabil de plata indemnizațiilor de șomaj. Această măsură reflectă principiul conform căruia statul membru care a primit contribuțiile trebuie să plătească prestațiile.
- Statele membre pot solicita ca o persoană care își pierde locul de muncă să fi lucrat cel puțin 3 luni pe teritoriul lor înainte să poată invoca o experiență anterioară într-un alt stat membru pentru a pretinde indemnizații de șomaj.
2. Prestațiile de îngrijire pe termen lung:
Prezenta propunere clarifică natura prestațiilor de îngrijire pe termen lung și precizează unde pot pretinde cetățenii mobili astfel de prestații. Ea va furniza o securitate juridică mai mare unei categorii de cetățeni aflate în creștere care, în contextul îmbătrânirii populației, depind de îngrijirea pe termen lung.
3. Accesul cetățenilor inactivi din punct de vedere economic la prestații sociale:
Pe baza jurisprudenței Curții Europene de Justiție, propunerea clarifică faptul că statele membre pot decide să nu acorde prestații sociale cetățenilor mobili care sunt inactivi din punct de vedere economic – și anume, cei care nu lucrează și nici nu caută în mod activ un loc de muncă și care nu au drept de ședere legală pe teritoriul lor. Cetățenii inactivi din punct de vedere economic au dreptul de ședere legală doar atunci când au mijloace de subzistență suficiente și asigurare medicală completă.
4. Coordonarea securității sociale pentru lucrătorii detașați:
Comisia propune consolidarea normelor administrative privind coordonarea securității sociale pentru lucrătorii detașați. Ea dorește să se asigure că autoritățile naționale au la dispoziție instrumentele necesare pentru a verifica statutul acestor lucrători în materie de securitate socială și stabilește proceduri mai clare pentru cooperarea între autoritățile statelor membre pentru combaterea eventualelor practici incorecte sau abuzuri.
În cele din urmă, propunerea nu modifică normele existente privind exportul alocațiilor pentru copii. Nu se prevede indexarea alocațiilor pentru copii: țara în care lucrează părintele (părinții) este în continuare responsabilă pentru plata alocațiilor pentru copii, iar sumele respective nu pot fi adaptate în cazul în care copiii își au reședința în altă parte. Mai puțin de 1% din alocațiile pentru copii din UE sunt exportate dintr-un stat membru într-altul.
Sursa: Comunicat de presă 13 decembrie 2017