În data de 20 noiembrie 1989 a fost semnată Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului, această zi devenind Ziua Internaţională a Drepturilor Copilului în întreaga lume. Sondajul “Drepturile copiilor, așa cum le văd ei”, publicat în 2011 de Direcția Generală Justiție a Comisiei Europene, arată că, în ciuda aspectelor pozitive ale vieții lor, precum libertatea, sprijinul pe care îl primesc, oportunitățile pe care le au, copiii semnalează aspecte care îi îngrijorează. Între acestea, regăsim:
-încrederea insuficientă acordată de către adulți;
-presiunea privind reușita în viață;
-agresare fizică și, uneori, psihică;
-restricțiile privind deciziile pe care le pot lua în legătură cu propria viață;
-riscurile de dependență și amenințările psihice și fizice la bunăstarea lor.
Drepturile omului și drepturile copilului nu par să fie subiecte abordate frecvent în viața de zi cu zi de către tinerii cetățeni ai UE. Aceștia sunt capabili să vorbească destul de liber despre drepturile omului atunci când li se solicită acest lucru, însă le vine mai greu să discute despre drepturile specifice ale copilului.
Studiul relevă, de asemenea, că, numeroși copii de pe întreg teritoriul UE, nu cunosc faptul că există servicii și resurse specifice la care pot apela, în afară de familie, prieteni sau profesori, în cazul în care au probleme. Cu toate acestea, în cadrul studiului au fost identificate o serie de alte surse posibile de sprijin, inclusiv poliția, liniile telefonice speciale de asistență, serviciile sociale și instanțele judecătorești.
În ceea ce privește poliția, grupul de vârstă acoperit de acest studiu a formulat păreri contradictorii; în cazul în care este vorba despre probleme grave, polițiștii reprezintă un sprijin, însă, în același timp, sunt percepuți negativ. În anumite situații, aceasta se explică prin faptul că polițiștii sunt văzuți ca parte a influenței restrictive a societății asupra vieții („drepturilor”) tinerilor de 15-17 ani și, în alte cazuri, din cauza faptului că aceștia nu par să ia întotdeauna în serios problemele tinerilor sau, în situații extreme, nu depun suficiente eforturi pentru a investiga cazurile de abuz în ceea ce privește drepturile copilului.
Atunci când sunt luate în considerare sursele de sprijin în ceea ce privește drepturile copilului, aceștia tind să se axeze pe două surse principale:
– adulții care sunt aproape de copii, în special părinții și profesorii;
– autoritățile și instituțiile publice (la nivel local, regional, național sau chiar european).
Agenda UE privind drepturile copilului, lansată în 2011 şi care urmează să fie reformulată, cuprinde o serie de măsuri concrete prin care Uniunea Europeană poate conferi valoare adăugată politicilor în materie de bunăstare și siguranță a copiilor, inclusiv prin promovarea unei justiții în interesul copilului, o mai bună informare a celor mici cu privire la drepturile proprii, precum și sporirea gradului de securitate pe internet.
Inițiativa are ca scop reafirmarea angajamentului ferm al instituțiilor Uniunii Europene și al statelor membre față de promovarea, protejarea și respectarea drepturilor copilului în cadrul tuturor politicilor comunitare relevante și materializarea acestui angajament în rezultate concrete.
Link-uri utile:
Website-ul UE privind drepturile copilului
Agenda UE privind drepturile copilului
Orientările Uniunii Europene pentru promovarea şi protecţia drepturilor copilului