Potrivit unui nou studiu comandat de Comisia Europeană, copiii migranți nou-sosiți sunt mai susceptibili să sufere de pe urma segregării și să ajungă în școli mai slab dotate, ceea ce duce la scăderea performanțelor și la o probabilitate ridicată ca acești copii să abandoneze prematur școala. Studiul propune statelor membre să le asigure copiilor migranți un sprijin educațional specific, cum ar fi profesori specializați și implicarea sistematică a părinților și a comunităților, pentru a le facilita integrarea.
Studiul examinează politicile naționale în favoarea copiilor migranți nou-sosiți din 15 țări care au cunoscut recent valuri considerabile de imigrație: Austria, Belgia (comunitatea de limbă flamandă), Republica Cehă, Cipru, Danemarca, Franța, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Țările de Jos, Norvegia, Suedia și Regatul Unit. Autorii studiului constată că Danemarca și Suedia oferă cel mai bun model, bazat pe asigurarea unui sprijin specific și a unui nivel rezonabil de autonomie a școlilor. Celelalte țări au tendința de a se concentra doar asupra unuia dintre aceste aspecte, nereușind astfel să obțină rezultate mai bune în ceea ce privește integrarea copiilor migranți.
Androulla Vassiliou, comisarul european pentru educație, cultură, multilingvism și tineret, a declarat: „Toți copiii, din orice mediu ar proveni, merită șanse egale în materie de educație, pentru a dobândi competențele de care vor avea nevoie în viață și pentru a-și îmbunătăți perspectivele de carieră. Este necesar să obținem rezultate mai bune în acest sens în Europa și să acordăm mai mult sprijin grupurilor vulnerabile. Trebuie să schimbăm etosul care există încă în multe școli. Elevii care au crescut în țara în care studiază sunt primii care trebuie să se adapteze la copiii migranți și ar trebui încurajați să îi primească cum se cuvine pe acești copii, iar pentru aceasta avem nevoie de sprijinul părinților. Dacă nu luăm măsuri, riscăm să creăm un cerc vicios în care lipsa de oportunități duce la rezultate școlare slabe și la un risc mai mare de șomaj și de sărăcie.”
Analiza din cadrul studiului evidențiază importanța autonomiei școlilor și a unei abordări holistice privind sprijinul educațional pentru noii copii migranți; aceasta include sprijin lingvistic și academic, implicarea părinților și a comunității, precum și o educație interculturală. Potrivit studiului, școlile ar trebui să evite atât segregarea, cât și selecționarea prematură a elevilor pe baza competențelor, întrucât acest lucru poate fi în dezavantajul copiilor migranți, care se adaptează la o limbă nouă. Studiul mai subliniază și necesitatea de a ameliora monitorizarea și realizarea de statistici cu privire la accesul, participarea și performanța copiilor și a elevilor migranți.
Concluziile studiului reflectă statisticile furnizate de Programul internaţional al OCDE pentru evaluarea elevilor (PISA), care evaluează competențele și cunoștințele tinerilor în vârstă de 15 ani. OCDE a constatat că, în 2010, 25,9% dintre copiii din Europa născuți în străinătate și-au abandonat prematur studiile sau formarea profesională, comparativ cu 13% în cazul copiilor născuți în țară.
Context
Potrivit studiului Comisiei, în majoritatea țărilor școlile fie sunt libere să urmeze orientări naționale generale în ceea ce privește alocarea fondurilor, fie, dimpotrivă, nu dispun de autonomia necesară pentru a adapta sprijinul în funcție de nevoile individuale și pentru a ajusta politicile naționale în funcție de circumstanțele locale.
Studiul distinge 5 tipuri de sisteme de sprijin educațional:
Modelul bazat pe un sprijin integral (exemple: Danemarca, Suedia)
Acesta oferă sprijin permanent în domeniile cele mai relevante pentru integrarea copiilor migranți nou-sosiți: sprijin lingvistic și academic, implicarea părinților, educație interculturală și mediu de învățare prietenos.
Modelul bazat pe un sprijin nesistematic (exemple: Italia, Cipru, Grecia)
Caracterizat printr-o abordare aleatorie în ceea ce privește sprijinul oferit. Politicile nu sunt întotdeauna clar articulate, dotate cu resurse eficiente sau implementate cu eficacitate. Profesorii, părinții și comunitățile locale nu dispun, în general, de orientări clare.
Modelul bazat pe un sprijin compensator (exemple: Belgia, Austria)
Acesta include toate tipurile de politici de sprijin, presupunând predarea continuă a limbii țării gazdă, dar un sprijin academic destul de slab, un sistem de depistare prematură a competențelor elevilor și împărțirea de timpuriu în grupe de competențe. Acest model este „compensator” deoarece urmărește mai mult să corecteze diferențele, decât să abordeze dezavantajul inițial.
Modelul bazat pe integrare (exemplu: Irlanda)
Caracterizat printr-o cooperare și prin politici educaționale interculturale bine conturate. Legătura dintre școală, familie și comunitatea locală este sistematică, în timp ce educația interculturală este bine integrată în curriculum și promovată în viața școlară de zi cu zi. Acest model nu este axat pe sprijin lingvistic.
Modelul bazat pe acordarea unui sprijin centralizat în momentul sosirii (exemple: Franța, Luxemburg)
Acest model este axat pe înregistrarea centralizată a copiilor migranți și pe furnizarea de sprijin academic, asigurând atât programe speciale de sprijin bine dezvoltate pentru copiii cu rezultate școlare slabe, cât și sprijin lingvistic și sensibilizarea părinților.
Studiul independent a fost realizat, pentru Comisie, de Viešosios Politikos ir Vadybos Institutas (Institutul pentru politici și management public) din Lituania.
În cadrul strategiei sale pentru creștere și creare de locuri de muncă, Uniunea Europeană încurajează statele membre să investească mai mult în educație pentru a-și consolida economiile și pentru a le oferi tinerilor competențele de care au nevoie pe piața forței de muncă. Țările din UE s-au angajat să reducă, până în 2020, numărul tinerilor cu competențe de bază slabe (citire, matematică, științe) și al celor care își abandonează prematur studiile. Ele au convenit că procentul de tineri în vârstă de 15 ani cu competențe insuficiente de citire, matematică și științe ar trebui scadă sub 15% până în 2020, că procentul celor care abandonează prematur studiile și formarea profesională ar trebui redus sub 10% și că procentul absolvenților de ciclu terțiar cu vârste între 30 și 34 de ani ar trebui să fie de cel puțin 40%.
Migrația netă în Europa s-a triplat din 1960 până în prezent. Educația copiilor imigranților devine o problemă critică; de exemplu, în anul școlar 2009/2010, 17,6% dintre elevii înregistrați în școlile din Austria nu aveau ca primă limbă germana; în Grecia, procentul de elevi nenativi din ciclul primar și secundar a crescut în ultimii cinci ani de la 7,3% la 12%.
util: Comisia Europeană: Educație și formare
sursa: Reprezentanta Comisei Europene