Drepturile fundamentale... O realitate pentru cetăţenii europeni - Europe Direct Timișoara

Carta drepturilor fundamentale reuneşte ansamblul drepturilor civice, politice, economice şi sociale ale cetăţenilor europeni şi ale tuturor celor care locuiesc pe teritoriul Uniunii. Aceste drepturi sunt descrise în 54 de articole grupate în şase capitole principale: Demnitatea, Libertăţile, Egalitatea, Solidaritatea, Cetăţenia şi Justiţia.

Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona la 1 decembrie 2009, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene a dobândit forţă juridică obligatorie. Carta enumeră drepturile fundamentale – precum libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal – care reflectă valorile comune ale Europei şi tradiţiile sale constituţionale.

„Drepturile fundamentale reprezintă temelia care stă la baza Uniunii Europene: ele trebuie protejate şi consolidate în permanenţă; asta aşteaptă cetăţenii din partea noastră” a declarat Viviane Reding, vicepreşedinte al Comisiei Europene. În acest scop au fost luate măsuri pentru a pune în aplicare drepturile fundamentale în orice domeniu. Aspectele care ţin de drepturile fundamentale cel mai frecvent invocate de către cetăţeni au fost libera circulaţie şi libertatea de şedere, accesul la justiţie, libertatea de alegere a ocupaţiei şi dreptul la munca, integrarea persoanelor cu dizabilităţi, promovarea egalităţii de gen si protecţia datelor cu caracter personal.

“Carta drepturilor fundamentale a UE nu este un simplu document, ci devine o realitate pentru cei 500 de milioane de cetăţeni ai Europei. Acest lucru se datoreşte şi instanţelor naţionale, care, din ce în ce mai mult, dau viaţă Cartei.”

Cum este implementată Carta in Statele Membre?

În cadrul UE, protecția drepturilor fundamentale este asigurată de un sistem cu două straturi. Primul este sistemul național bazat pe constituțiile statelor membre şi obligaţiile legale inţernaționale, precum Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO).

Cel de-al doilea este sistemul UE bazat pe Cartă, care intră în funcțiune numai în ceea ce priveşte acţiunile instituţiilor UE, sau atunci când statele membre pun în aplicare legislația UE. Carta completează sistemele existente de protecţie a drepturilor fundamentale, fără a le înlocui.

Prevederile Cartei se adresează Statelor Membre numai atunci când acestea pun în aplicare legislaţia UE, şi nici Carta, nici Tratatul, nu creează competenţe noi ale UE în domeniul drepturilor fundamentale.

Două modalităţi de a transforma Carta într-o realitate

1. Măsurile luate de Comisie pentru a promova Carta

În cazurile în care UE are competenţa de a acţiona, Comisia poate propune legislaţie UE care să asigure efecte concrete ale drepturilor şi principiilor înscrise în Cartă.

Exemple de propuneri prezentate de Comisie în cursul anului 2012:

propunerea de reformă majoră a normelor UE în materie de protecţie a datelor cu caracter personal (IP/13/46);
abordarea proactivă menită să accelereze progresul spre asigurarea unui mai bun echilibru de gen în consiliile de administraţie ale întreprinderilor europene cotate la bursă (IP/12/1205);
măsurile luate în vederea protecţiei drepturilor procedurale şi a drepturilor victimelor (IP/12/575, IP/12/1200).

În calitate de gardian al tratatelor, Comisia este hotărâtă să intervină în cazul în care este necesar pentru a se asigura că statele membre pun în aplicare legislaţia UE în mod eficace, respectând, în acelaşi timp, Carta.

Exemple de proceduri de constatare a neîndeplinirii obligaţiilor în 2012:

acţiunea Comisiei de contestare a pensionării anticipate a aproximativ 274 de judecători şi procurori din Ungaria cauzate de o reducere bruscă a vârstei obligatorii de pensionare pentru această profesie, de la 70 la 62 de ani. Curtea de Justiţie a UE a confirmat aprecierea Comisiei (MEMO/12/832) că această pensionare obligatorie este incompatibilă cu legislaţia UE privind egalitatea de tratament (Directiva privind interzicerea discriminării pe motive de vârstă şi articolul 21 din Cartă);
acţiunea în neîndeplinirea obligaţiilor pentru a pune în aplicare dreptul partenerilor de acelaşi sex sau al partenerilor înregistraţi de a se alătura cetăţenilor UE şi de a locui împreună cu aceştia în Malta (în temeiul Directivei UE privind libera circulaţie,IP/11/981).

2. Instanţele care invocă în hotărârile lor Carta

După doar trei ani de la intrarea în vigoare a Cartei ca legislaţie primară, invocarea acesteia de către instanţele naţionale atunci când este implicat dreptul UE poate fi considerată un semn pozitiv. De exemplu, Curtea Constituţională a Austriei a pronunţat o hotărâre de referinţă privind aplicarea Cartei în cadrul controlului jurisdicţional intern al constituţionalităţii. Instanţa austriacă a hotărât că persoanele fizice pot invoca drepturile şi principiile din Carta UE în cazurile de contestare a legalităţii actelor legislative interne.

Şi Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a menţionat din ce în ce mai des Carta în hotărârile sale: numărul hotărârilor care fac trimitere la Cartă în motivarea lor s-a dublat, de la 43 în 2011 la 87 în 2012. De asemenea, atunci când au adresat Curţii de Justiţie întrebări (cereri de pronunţare a unei hotărâri preliminare), instanţele naţionale au făcut din ce în ce mai mult trimitere la Cartă: în 2012, numărul acestor trimiteri a crescut cu peste 50 % faţă de 2011, de la 27 la 41.

Trimiterile din ce în ce mai numeroase la Cartă reprezintă un pas important către un sistem mai coerent de protecţie a drepturilor fundamentale, care să garanteze uniformitatea drepturilor şi a protecţiei în toate statele membre, oriunde este pus în aplicare dreptul UE.

Protecţia drepturilor fundamentale va fi consolidată în continuare odată cu aderarea UE la Convenţia europeană a drepturilor omului. Negocierile privind acordul de aderare au fost finalizate.

Frecvenţa cazurilor în care Carta este invocată de Curtea de Justiţie UE: