Comisia Europeană a propus o serie de măsuri care să asigure o mai bună aplicare a legislației UE în domeniul dreptului persoanelor de a lucra în alt stat membru, pentru a-i ajuta astfel pe cetățeni să își exercite drepturile în practică. În prezent, indiferent dacă legislația națională este conformă sau nu cu normele UE, există în continuare problema necunoașterii acestor norme de către angajatorii din sectorul public și privat. Necunoașterea sau neînțelegerea normelor este o sursă majoră de discriminare pe motive de naționalitate. La rândul lor, cetățenii consideră că nu știu la cine să apeleze în statul membru gazdă, atunci când se confruntă cu probleme legate de dreptul lor la liberă circulație. Scopul propunerii Comisiei este de a depăși aceste dificultăți și de a contribui la prevenirea discriminării lucrătorilor pe baza naționalității, oferind soluții practice.
László Andor, comisarul pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și incluziune, a declarat: „Libera circulație a lucrătorilor este un principiu cheie al pieței unice a UE. Având în vedere că în acest moment nivelurile șomajului sunt cu mult mai ridicate în anumite state membre față de altele, este cu atât mai important să ajutăm persoanele care doresc să lucreze în altă țară a UE să poată face acest lucru cu ușurință. Mobilitatea forței de muncă este avantajoasă pentru toată lumea: ea aduce beneficii atât economiilor statelor membre, cât și lucrătorilor în cauză. Această propunere va ajuta lucrătorii să depășească dificultățile cu care se confruntă atunci când doresc să lucreze în altă țară din UE.”
Dacă va fi aprobată de Parlamentul European și de Consiliu, propunerea va contribui la asigurarea unei aplicări efective și eficiente a legislației existente. Statele membre vor trebui:
- să creeze puncte de contact naționale care să ofere informații, asistență și consiliere, astfel încât lucrătorii migranți din UE și angajatorii să fie mai bine informați cu privire la drepturile lor
- să ofere căi de atac adecvate la nivel național
- să permită sindicatelor, ONG-urilor și altor organizații să demareze proceduri administrative sau judiciare în numele lucrătorilor individuali în caz de discriminare
- să asigure o informare mai bună a lucrătorilor migranți din UE și a angajatorilor în general.
Context
În prezent, 9,5 milioane de persoane, adică 3 % din piața forței de muncă din UE, locuiesc și muncesc în alt stat membru. Alte 1,2 milioane de persoane locuiesc într-o țară din UE, dar lucrează în alta. Însă, adeseori, persoanele care doresc să lucreze în altă țară nu beneficiază de protecție și de informații în statul membru gazdă și se pot confrunta cu dificultăți în ceea ce privește accesul la un loc de muncă sau la avantaje sociale sau în ceea ce privește condițiile lor de lucru. Conform unui sondaj Eurobarometru 
din septembrie 2011, 15 % din cetățenii UE nu iau în calcul posibilitatea de a lucra în alt stat membru deoarece consideră că există prea multe obstacole în acest sens. Printre aceste obstacole se numără:
- condițiile de recrutare diferite
- condițiile de naționalitate pentru accesul la anumite posturi
- condițiile de lucru diferite în practică (precum remunerarea, perspectivele de carieră și gradul)
- problemele legate de accesul la avantaje sociale care sunt supuse unor condiții mai ușor de îndeplinit de către cetățenii respectivului stat decât de către cetățenii UE (de exemplu, condiția rezidenței)
- faptul că experiența și calificările profesionale dobândite în alte state membre nu sunt luate în considerare sau sunt luate în considerare în mod diferit.
Pe lângă consecințele profesionale și personale pe care aceste obstacole le au asupra persoanelor respective, ele afectează negativ și integrarea acestora pe piața muncii și în societatea țării gazdă.
Dreptul cetățenilor UE de a lucra într-un alt stat membru, prevăzut la articolul 45 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), include dreptul de a nu fi discriminat pe motive de naționalitate în ceea ce privește accesul la locurile de muncă, remunerarea și alte condiții de muncă. Regulamentul (UE) nr. 492/2011 detaliază drepturile care derivă din libera circulație a lucrătorilor și definește domeniile specifice în care este interzisă discriminarea pe motive de naționalitate, în special în ceea ce privește:
- accesul la locuri de muncă
- condițiile de muncă
- avantajele sociale și fiscale
- accesul la formare
- afilierea la organizații sindicale
- accesul la locuințe
- accesul la educație pentru copii.
Atât articolul 45 din TFUE, cât și Regulamentul (UE) nr. 492/2011 sunt direct aplicabile în statele membre, însă noua propunere urmărește să îmbunătățească și să consolideze modul în care ele sunt aplicate în practică. Propunerea vizează atingerea acestui obiectiv prin stabilirea unui cadru general comun de dispoziții și măsuri adecvate pentru facilitarea unei aplicări mai bune și mai uniforme a drepturilor conferite de legislația UE lucrătorilor și membrilor familiilor lor care își exercită dreptul la libera circulație. Independent de această propunere, Comisia, în calitate de gardian al tratatului, va continua totodată să demareze, dacă este necesar, proceduri în constatarea neîndeplinirii obligațiilor împotriva statelor membre în caz de neconformitate a legislației naționale cu tratatul și cu regulamentul menționat.
Mobilitatea forței de muncă în UE aduce beneficii nu numai lucrătorilor implicați, ci și economiilor statelor membre. Ea aduce foloase țărilor gazdă, deoarece permite companiilor să își ocupe posturile libere, care altfel ar rămâne neocupate (nu există dovezi care să demonstreze că lucrătorii migranți le iau locurile de muncă celor din țara gazdă), și în acest fel să producă bunuri și să presteze de servicii pe care altminteri nu le-ar putea oferi. Ea oferă avantaje și țărilor de origine ale migranților, deoarece le permite lucrătorilor care altfel ar avea mai puține șanse să muncească să își găsească locuri de muncă și să asigure sprijin financiar familiilor lor din țară, precum și să dobândească o experiență și competențe de care nu ar fi dispus în caz contrar. Apoi, atunci când lucrătorii migranți se întorc în țara lor de origine, ei beneficiază de această experiență.
De exemplu, un studiu realizat în 2011 pe tema migrării din opt state membre noi (Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Lituania, Letonia, Polonia, Slovenia și Slovacia) a indicat că PIB-ul Irlandei a crescut cu 3 %, iar cel al Regatului Unit cu 1,2 % în perioada 2004-2009 ca urmare a lucrătorilor migranți din aceste opt state membre.
sursa: Reprezentanta Comisiei Europene