Kristalina Georgieva, comisar european pentru cooperare internaţională, ajutor umanitar şi reacţia la situaţii de criză, şi Connie Hedegaard, comisar european pentru combaterea schimbărilor climatice
Creşterea nivelului apelor din Europa Centrală a doborât recordul ultimelor secole în ceea ce priveşte cotele anumitor cursuri de apă importante. Nimeni nu poate rămâne impasibil în faţa imaginilor uluitoare create de acest potop desprins parcă din Biblie, înfăţişând atât daunele de proporţii, cât şi rezistenţa eroică şi curajul oamenilor.
Sute de mii de salvatori au muncit fără încetare pentru a-şi salva comunităţile. Probabil că noi, cei care i-am privit cu sufletul la gură, nu am urmărit niciodată cu un interes mai mare prognozele privind momentul în care viiturile de pe Dunăre şi Elba vor atinge punctul maxim, iar apele vor începe să se retragă.
Inundaţiile de o asemenea amploare nu ţin cont de graniţele naţionale şi de riscurile care depăşesc capacitatea individuală a fiecărei ţări de a face faţă situaţiei. Vecinii şi-au venit reciproc în ajutor – chiar şi atunci când trebuiau să se lupte încă cu inundaţiile de acasă. Noul Centru de Răspuns în Situaţii de Urgenţă (CRSU) al Comisiei Europene a monitorizat pas cu pas evoluţia crizei. Acesta a furnizat în continuu imagini prin satelit privind evoluţia inundaţiilor, precum şi prognoze în timp real pentru a permite autorităţilor naţionale să evalueze situaţia şi să stabilească unde este cel mai mare nevoie de ajutor.
Inundaţiile din 2013 ne-au reamintit cele întâmplate în 2002 şi sunt un nou semnal de alarmă pentru Europa în ceea ce priveşte impactul schimbărilor climatice. De secole, râurile şi fluviile au reprezentat un izvor al prosperităţii, stabilind legături comerciale şi de transport şi oferind locaţii excelente pentru dezvoltarea celor mai înfloritoare oraşe. Cu toate acestea, apele au inundat adesea terenurile din vecinătate, luând vieţi şi provocând suferinţă. Amploarea şi frecvenţa inundaţiilor cresc odată cu schimbările climatice, punând în pericol din ce în ce mai mulţi oameni şi mai multe proprietăţi. Daunele provocate se ridică la miliarde de euro, reprezentând peste jumătate din pierderile datorate dezastrelor naturale.
Acest tribut extrem de costisitor pe care noi îl aducem Mamei Naturi va fi din ce în ce mai mare. În Europa, procesul de încălzire este mai rapid decât în multe alte părţi ale lumii. În ultimul deceniu, temperatura la sol în Europa a crescut, în medie, cu 1,3 °C faţă de epoca pre-industrială, comparativ cu creşterea mediei globale de 0,8°C.
Grupul interguvernamental privind schimbările climatice, principala organizaţie ştiinţifică internaţională care studiază acest fenomen, prevede o creştere semnificativă a manifestărilor meteorologice extreme. Pentru Europa, aceasta înseamnă mai multe inundaţii, furtuni, valuri de căldură pe timpul verii şi incendii forestiere. Mai mult, înseamnă că nu mai este suficient doar să fim pregătiţi pentru viitoarele inundaţii. Prevenţie, pregătire şi răspuns colectiv, împreună cu unirea forţelor tuturor europenilor pentru acţiune comună – aceasta este calea pe care trebuie să o urmăm şi pe care am ales-o.
Trebuie să adoptăm trei priorităţi:
Prima: Europa trebuie să rămână în prima linie în lupta împotriva schimbărilor climatice. Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră la nivel global trebuie să fie în continuare principala noastră prioritate, astfel încât să menţinem încălzirea globală sub 2°C.
Dar, chiar dacă reuşim să atingem acest obiectiv, nu mai putem evita reacţiile adverse datorate schimbărilor climatice. În consecinţă, următorul pas ar fi adaptarea. Aceasta este una dintre cele mai mari provocări fundamentale ale dezvoltării teritoriale în Europa. În luna aprilie, Comisia a prezentat o strategie care să ajute factorii de decizie din Europa la alegerea celor mai bune soluţii de adaptare propuse în beneficiul cetăţenilor europeni. Trebuie să acţionăm mai rapid, mai inteligent şi mai eficient.
În al treilea rând, trebuie să consolidăm sistemul de gestionare a dezastrelor la nivel european. Comisia a propus deja o nouă legislaţie în domeniu. O iniţiativă majoră va fi crearea unei rezerve voluntare de resurse naţionale – cum ar fi echipamentele de pompare de mare capacitate – care vor fi gata să intervină în caz de mobilizare urgentă în cadrul unui răspuns colectiv la nivel european. Trebuie găsit, totuşi, un echilibru între solidaritate şi responsabilitate. În plus, legislaţia prevede ca statele membre ale UE să pregătească şi să facă schimb de rapoarte de evaluare a riscurilor, precum şi să consolideze iniţiativele actuale în materie de exerciţii, formare şi schimburi de experţi.
Există, de asemenea, fonduri UE disponibile pentru reducerea riscurilor de dezastre în cazul inundaţiilor, incendiilor, cutremurelor şi alunecărilor de teren. La ora actuală, sunt angajate 5,6 miliarde de euro în cadrul exerciţiului bugetar actual al UE, multe alte fonduri putând fi accesate în următorii şapte ani. Aceste măsuri dau rezultate – deşi, în ultimele zile, situaţia a fost dificilă în majoritatea regiunilor din Europa Centrală, gradul lor de pregătire a fost mai ridicat decât în 2002.
Riscurile cu care ne confruntăm sunt din ce în ce mai mari, dar nu suntem neputincioşi. Dacă acţionăm hotărât împreună, putem face faţă viitoarelor furtuni.