Un bărbat şi o femeie stau împreună cu cei doi copii ai lor la o măsuţă împletită din lemn de răchită (se găseşte din belşug în împrejurimi), sorbind câte o băutură cu cicoare, respectiv câte un sirop de afine, merişor şi agrişe (specifică locului). Între ei, o tavă mare cu plăcintă de rubarbă. Centrul oraşului vechi e plin de terase cu astfel de măsuţe, iar străduţele întortocheate care ajung acolo, de asemenea. Oamenii, atraşi ca un magnet din toate colţurile continentului, sunt liniştiţi. Râd, vorbesc unii cu alţii (se discută în cel puţin trei limbi europene, în afară de cele folosite în mod obişnuit în comunităţile locale), îşi plimbă privirile de-a lungul clădirilor vechi, restaurate, care împrejmuiesc piaţeta, îşi trag sufletul. Se simte totuşi o oarecare nerăbdare: la lăsarea serii va avea loc experienţa culturală nr. 100 din acest an. Va fi ceva nou, deosebit. Este una din zilele celui mai important an din viaţa oraşului din România desemnat Capitală culturală a Europei.
Experienţa Sibiu 2007
Pentru orice oraş aceasta e o oportunitate extraordinară, o şansă. Experienţa Sibiului, Capitală culturală în 2007, este cea mai bună dovadă. Oraşul din centrul României a găzduit, în cele 365 de zile cât a deţinut acest titlu, 337 de proiecte, însumând 2062 de evenimente (teatru, pictură, muzică, film, dans, literatură, arhitectură, artă contemporană, gastronomie), oglindind caracterul multicultural şi multilingvistic al oraşului. Bugetul total pentru organizarea evenimentelor a fost de 17 milioane de euro, iar oraşul a beneficiat de investiţii de peste 60 de milioane de euro în infrastructură, facilităţi culturale, restaurări ale patrimoniului cultural.
Prima concluzie: a meritat pe de-a-ntregul. Sibiul a devenit probabil cel mai cunoscut oraş din România, după Bucureşti. A primit, numai în anul 2007, de două ori mai mulţi turişti decât în 2006 şi de trei ori mai mulţi decât în 2005, iar în anul 2008 s-au înregistrat cel puţin la fel de mulţi turişti, aproape un milion, ca în anul în care oraşul a fost Capitală culturală. Dintre aceştia, 40% au fost turişti străini. Acesta a fost marele câştig al Sibiului: vizibilitatea sporită, includerea sa în numeroase circuite culturale europene, impunerea unor tradiţii (anual, aici se desfăşoară un prestigios turneu de teatru în aer liber) şi, cel puţin la fel de important, inducerea unui sentiment de mândrie atât în rândul localnicilor cât şi în cel al românilor din toată ţara.
Multiplicând experienţa Sibiului cu 46, adică numărul de oraşe care au primit până acum titlul de capitale culturale ale Europei, poţi înţelege de ce programul început în anul 1985 (“în scopul de a evidenția bogăția și diversitatea culturilor europene, precum și pentru a promova o mai bună înțelegere reciprocă între cetățenii europeni”) este una dintre cele mai prestigioase iniţiative ale Uniunii, una dintre cele mai vizbile şi mai bine apreciate de către cetăţenii europeni. Chiar dacă e vorba de un eveniment eminamente cultural, „Capitala culturală a Europei” generează beneficii sociale şi economice semnificative, în special atunci când este integrată într-o strategie de dezvoltare pe termen lung axată pe cultură.
Acestea sunt principalele motive pentru care Comisia Europeană a decis în această vară, să propună prelungirea programului până în anul 2033 (programul actual se încheie în anul 2019). Noua variantă, care trebuie aprobată în cursul anului 2013 de către Parlamentul European şi Consiliu, stabileşte un sistem de rotaţie între statele membre în vederea desemnării noilor capitale culturale. Potrivit calendarului stabilit de Comisie, României îi va veni rândul să propună o nouă capitală culturală a Europei în anul 2021, alături de Grecia.
Candidaturi pentru anul 2021
S-au anunţat deja cel puţin două candidaturi puternice, Cluj-Napoca şi Timişoara, unde se poate vorbi despre acţiuni de mobilizare importante (există deja două organizaţii non-guvernamentale care pregătesc candidaturile şi care au reuşit să îşi alăture deja principalele instituţii şi organizaţii culturale locale). Fiecare dintre cele două oraşe are argumente puternice: ambele s-au dezvoltat ca spaţii multiculturale, derulează proiecte culturale cu mare impact intern şi internaţional, găzduiesc instituţii culturale prestigioase, sunt oraşe în plină dezvoltare, au dovedit, de-a lungul timpului, vitalitate şi creativitate.
Dar nu e doar atât. Presa din România a scris şi despre intenţia de a candida exprimată de alte patru oraşe: Alba Iulia, Iaşi, Arad şi Oradea. E posibilă aşadar, şi e de preferat, o competiţie între mai multe proiecte şi strategii culturale. O competiţie în care, pe lângă valoarea culturală intrinsecă a oraşului-candidat, vor conta factori care vor duce la dezvoltarea orașelor chiar dacă nu vor câștiga competiția, și anume: implicarea comunităţilor (care pot fi consultate de-a lungul întregului proces de pregătire şi în jurul cărora trebuie construit întregul program), atragerea de fonduri, infrastructura (capacitatea de a imagina proiecte viabile), dar, mai ales, ce îşi propune să facă oraşul-candidat în anul în care e capitală culturală europeană.
Cu cât vor fi mai multe candidaturi serioase, în care organizatorii reuşesc să implice activ autorităţile şi comunităţile locale, cu atât va fi mai bine pentru toată lumea. Pregătirea unei candidaturi înseamnă demararea unor proiecte şi strategii culturale şi de dezvoltare. Odată demarate, multe din aceste proiecte ar urma să fie finalzate, chiar dacă oraşul nu va primi titlul de capitală culturală, competiţia, aşa cum este descrisă în proiectul de decizie elaborat de Comisia Europeană, fiind un proces de durată.
Cum se face selecţia
Criteriile de evaluare ale candidaturilor sunt formulate astfel încât să ofere orientări mai detaliate potenţialelor candidate, dar şi juriului; se va acorda mai multă atenţie efectului de pârghie al iniţiativei în ceea ce priveşte stimularea creşterii şi a dezvoltării urbane pe termen lung, precum şi dimensiunii europene a evenimentului şi calităţii conţinutului cultural şi artistic în cursul anului respectiv. Se pune accent pe conceptul de dezvoltare prin cultură.
Astfel, criteriile de evaluare sunt împărțite în șase categorii: strategia pe termen lung, capacitatea de a produce rezultate, conținutul cultural și artistic, dimensiunea europeană, implicarea publicului și gestionarea. Pe baza lor, un Juriu european independent nominalizează oraşele care primesc titlul de Capitală culturală a Europei.
Procesul de selecţie durează aproximativ doi ani.
Depunerea candidaturilor. Potrivit calendarului din propunerea de decizie formulată de Comisia Europeană în data de 20 iulie, anul curent, România va trebui să anunţe public, în anul 2015, criteriile de selecţie şi să deschidă lista de candidaturi. Termenul limită de depunere a candidaturilor este de 10 luni.
Preselecţia. În anul 2016, România va convoca un Juriu european independent care va evalua candidaturile, în funcţie de criteriile de selecţie. Experţii europeni vor stabili o listă scurtă şi vor întocmi rapoarte pentru fiecare oraş candidat şi recomandări pentru cele de pe lista scurtă. Aceste documente vor fi înaintate Comisiei şi României, care aprobă formal preselecţia.
Selecţia. La nouă luni după preselecţie va avea loc selecţia finală. Experţii europeni vor evalua proiectele finale ale candidatelor de pe lista scurtă şi vor nominaliza oraşul ales pentru a deveni capitală culturală a Europei (dacă niciun oraş nu va îndeplini criteriile, Juriul va recomanda ca în anul respectiv să nu fie acordat titlul). Raportul privind nominalizarea, care va conţine noi recomandări pentru oraşul desemnat, va fi înaintat României și Comisiei Europene, care îl va publica.
Desemnarea. Comisia Europeană va desemna capitalele culturale ale Europei, din România, Grecia şi va informa Parlamentul European, Consiliul şi Comitetul regiunilor în legătură cu această desemnare. Cele două capitale culturale vor trebui să dezvolte legături între propriile programe culturale.
După ce a trecut prin toate aceste etape, oraşul care va deveni capitală culturală în anul 2021 va intra, probabil, în cea mai frumoasă perioadă a sa din vremurile noastre. Se va bucura de atenţie, va renaşte, se va regenera, va beneficia de investiţii importante în muzee, teatre, locuri pentru tihnă şi suflet. Toate acestea pot fi cuantificate în cifre seci (număr de bilete vândute, număr de turişti, cifre de afaceri), dar mai important e un alt tip de beneficiu: mândria locală, redeşteptarea vitalităţii culturale a comunităţii, bucuria oamenilor (localnici şi vizitatori), legăturile culturale care îi ţin împreună, sentimentul de apartenenţă la cetăţenia europeană, pofta de cultură, dezvoltarea bazată pe creativitate.
Autor: Călin Hera
Sursa: Reprezentanta Comisiei Europene