Valorile taxelor de școlarizare, ale burselor și ale împrumuturilor acordate studenților continuă să difere mult în Europa, potrivit unui raport publicat azi de rețeaua Eurydice a Comisiei Europene. Raportul, care cuprinde date din 33 de țări europene, relevă faptul că sistemele de taxe au rămas relativ stabile pe continent, în pofida unor excepții notabile. Germania este singura țară care, recent, a eliminat taxele de școlarizare, în pofida faptului că le-a introdus abia în 2007.
Estonia și-a modificat în mod semnificativ sistemul de finanțare în 2014, stabilind o relație între taxe și rezultatele la învățătură: taxele se plătesc doar de către studenții care nu țin pasul cu studiile (adică, nu obțin numărul necesar de credite în fiecare an). În mod similar, taxele sunt legate de rezultatele slabe la învățătură și în alte țări, incluzând Republica Cehă, Spania, Croația, Ungaria, Austria, Polonia și Slovacia.
Cele mai mari taxe de școlarizare în Europa se practică în Regatul Unit (Anglia), în urma unei resistematizări majore, în 2012, a sistemului său de învățământ superior. Taxele nu sunt plătite imediat, ci doar după absolvire, atunci când câștigurile studenților depășesc un anumit prag – un model unic în Europa. Studenții din Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Ungaria, Țările de Jos și Slovenia plătesc, în avans, taxe relativ mari.
„Există o necesitate stringentă ca în Europa accesul tinerilor noștri la învățământul superior să fie îmbunătățit. Acest fapt nu ar însemna doar creșterea șanselor acestora de a obține un loc de muncă bun, ci și o impulsionare a economiilor noastre, care au nevoie de spiritul inovator și de creativitatea absolvenților talentați”, a declarat Androulla Vassiliou, comisarul european pentru educație, cultură, multilingvism și tineret. „În cazul în care statele membre decid să introducă taxe de școlarizare, ele ar trebui întotdeauna să aibă la dispoziție măsuri, incluzând acordarea de burse, pentru a asigura un acces egal la învățământul superior pentru toți, în special pentru studenții din mediile nefavorizate.”
Raportul, intitulat „Sistemele naționale de taxe și de burse studențești în învățământul superior european 2014/2015”, evidențiază o mare diversitate în ceea ce privește numărul de studenți care plătesc taxe în instituțiile de învățământ superior finanțate din fonduri publice. Un număr semnificativ de țări – 10 – Cipru, Danemarca, Germania, Grecia, Malta, Finlanda, Suedia, Regatul Unit (Scoția), Norvegia și Turcia – nu percep nicio taxă de școlarizare. La celălalt capăt al scalei, toți studenții care urmează un program de licență plătesc taxe în nouă țări [Republica Cehă, Țările de Jos, Portugalia, Slovacia, Regatul Unit (Anglia, Țara Galilor și Irlanda de Nord), Islanda, Liechtenstein].
În cele mai multe țări europene, doar un număr mic de studenți beneficiază de sprijin sub formă de burse. În nouă țări, toți studentii (Cipru, Danemarca, Malta, Finlanda) sau o majoritate a studenților [Luxemburg, Țările de Jos, Regatul Unit (Scoția), Suedia, Norvegia] beneficiază de burse. Islanda este singura țară care nu dispune de un sistem public de acordare de burse, deși acest subiect este în curs de dezbatere.
În 35 de sisteme de învățământ (unele țări au mai multe sisteme, de exemplu, BE, UK), bursele sunt acordate pe bază de necesități financiare unor studenți sau tuturor studenților (Danemarca, Finlanda și Suedia oferă burse universale studenților la zi, cu condiția obținerii unor rezultate minime la învățătură); 23 de sisteme oferă burse pe bază de merite, în urma unei evaluări a rezultatelor la învățătură. Aproape toate aceste sisteme combină bursele sociale cu cele de merit.
Împrumuturile acordate studenților subvenționate din fonduri publice au un rol semnificativ în sprijinirea studenților în aproximativ jumătate dintre țările cuprinse în raport. În mod similar, tot în aproximativ jumătate dintre țări, unele elemente ale sprijinului depind de circumstanțele familiale generale, ele nefiind sub forma unor plăți directe către studenți, ci sub formă de avantaje fiscale pentru părinți sau de alocații de familie.
Sursa: Comisia Europeana